Samurai, shogun și matcha

Simboluri ale culturii japoneze, samuraii și shogunii au o istorie îndelungată iar influența lor asupra Japoniei este una de netăgăduit. Cuvântul samurai înseamnă razboinic sau cavaler iar până în perioada medievală samuraii erau războinici sau gărzi de corp ale nobililor japonezi. Perioada medievală însă aduce cu ea ridicarea samurailor la putere prin apariția shogunatului –  o formă de dictatură militară ce avea să domine Japonia până în era modernă – acesta fiind și momentul în care shogunul nu mai este doar un titlu onorific, ca până atunci, și devine un simbol al puterii absolute în Japonia. Vă veți întreba desigur ce legătură au samuraii ori shogun-ul cu matcha. Sperăm să răspundem acestei întrebări în cele ce urmează.

Sanemoto no Minamoto – al treilea shogun în perioada Kamakura – și legătura sa cu matcha

Sanemoto no Minamoto nu este unul dintre shogunii marcanți ai Japoniei însă el este cel care este creditat cu popularizarea consumului de matcha în rândul noii clase de aristocrați militari și al samurailor, numele său fiind legat de cel al preotului budist Myoan Eisai.

Myoan Eisai este cel care după îndelungate perioade petrecute în China, studiind budismul zen, se întoarce în Japonia aducând cu el semințe de Camellia Sinensis. Eisei plantează el însuși o parte dintre semințe iar pe celelalte i le oferă călugărului Myoe Shonin care le plantează lângă templul Kousanji din Toganoo, Kyoto, semnalând astfel înființarea faimoaselor plantații de ceai din regiunea Uji. 

Un alt motiv pentru care Myoan Eisai este considerat ”tatăl ceaiului” în Japonia este faptul că Eisai a scris Kissa Yojoki, în traducere ”Cum să rămâi sănătos, bând ceai”, o carte în două volume care vorbea în mod special despre cum se cultivă și cum se îngrijește planta de ceai, despre obținerea și prepararea ceaiului dar și despre beneficiile ceaiului matcha , detaliind efectele ceaiului verde asupra diferitelor organe din corpul uman, sau pentru ce afecțiuni este indicat consumul de ceai verde iar mare parte dintre afirmațiile lui Eisai sunt astăzi dovedite de știință.

Conform unei însemnări ce datează din anul 1214, auzind că shogunul Sanemoto no Minamoto suferă de o mahmureală îngrozitoare, Eisai îi prepară un bol de matcha pe care îl oferă shogunului împreună cu cartea sa, Kissa Yojoki. 

Urmare sau nu a acestui eveniment, cert este că matcha a devenit popular în rândul samurailor care îl consumau înainte de a pleca la luptă – pentru energie sau după luptă – pentru refacere.

Unul dintre acești samurai consumatori de ceai a devenit pasionat de tocha, un concurs de băut ceai. Scopul tocha era acela ca participanții să guste diferite tipuri de ceai și să ghicească tipul de ceai dar și zona de origine a ceaiului. O competiție similară cu tocha se desfășoară și astăzi în satul Nagano din Japonia.

Ceremonia ceaiului în perioada Muromachi

Perioada Muromachi a Japoniei medievale este perioada în care aristocrația militară se stabilește ca și clasă socială cu impact major asupra societății japoneze, iar cultura acestei perioade este o combinație între energia noi aristocrații militare și delicatețea vechii nobilimi feudale. Tot acum, ceaiul verde și ceaiul matcha în mod special devin foarte populare în rândul nobilimii. Shogunii din această perioadă dețineau plantații de ceai în regiunea Uji, iar ceaiul produs în această regiune câștigă rapid teren în defavoarea ceaiurilor produse în alte zone ale Japoniei. 

Muromachi este o perioadă în care lorzii Japoniei, mai ales shogunii dinastiei Ashikaga, erau aproape obsedați de obiectele de artă aduse din China, în mod special de instrumentele necesare în timpul ceremoniei ceaiului și care erau menite să reflecte statusul, avuția și puterea lorzilor japonezi. Ceremonia ceaiului era pe atunci o copie a ceremoniei chinezești și a rămas așa până spre sfârșitul acestei ere când maestrul Murata Shuko a reinventat ceremonia ceaiului. Prin alăturarea ceramicii japoneze (mai puțin elaborată decât cermica importată din China) cu ustensile rustice și imperfecte, Shuko a mutat focusul ceremoniei asupra preparării ceaiului, actul în sine căpătând o importanță deosebită. Până atunci ceaiul era preparat de un servitor pentru gazdă și pentru oaspeții săi, acum ceaiul era preparat chiar de gazdă, în colibe simple dedicate servirii ceaiului. 

Faptul că Muromachi este o perioadă în care cultura poporului începe să influențeze elitele, este ilustrat și de introducerea instrumentelor de bambus create de artizani populari japonezi în ceremonia ceaiului.

Apare astfel ”calea ceaiului” sau Chanoyu, ceremonia ceaiului așa cum o cunoaștem astăzi, o ceremonie în care matcha este o poartă spre introspecție, spre aprecierea lucrurilor simple, perfecte în imperfecțiunea lor.

Alina, colega noastră, vă povestește câteva lucruri interesante despre istoria ceaiului și despre influența sa asupra culturii chineze și  japoneze, în filmulețul de mai jos. Vă invităm să-l urmăriți pentru a înțelege mai bine cum a fost descoperit și cum a ajuns în Japonia, dar și de ce matcha a devenit un simbol al spiritualității japoneze.

Influența samurailor și a shogunilor Japoniei a avut un rol crucial în popularizarea consumului de matcha în Japonia, ei fiind printre primii ambasadori ai ceaiului matcha și al beneficiilor acestuia pentru sănătate. Sfârșitul perioadei medievale și intrarea în perioada Edo, aduce cu sine apariția unei ceremonii alternative a ceaiului, Senchado, o ceremonie creată în jurul ceaiului verde Sencha, și despre care puteți citi mai multe aici.