Pe numele ei latinesc Melissa Officinalis, roinița cunoscută ca lămâiță sau lemon balm este o plantă aromatică ce face parte din familia Lamiaceae și este înrudită cu menta, printre altele. Planta este originară din bazinul mediteranean și crește spontan în Europa. Denumirea de lămâiță și-o datorează gustului și mirosului ce amintesc de lămâie iar planta a fost folosită din cele mai vechi timpuri ca plantă meliferă. Grecii o cunoșteau sub denumirea de melissophyllon de la melisso care înseamnă albină și phyllon care înseamnă frunză, romanii o numeau apiastrum cu sensul de plantă preferată de albine iar apicultorii secolului XVI frecau stupii de albine cu frunze de roiniță pentru a stimula producția de miere.
Roinița ca plantă medicinală de-a lungul istoriei
Prima mențiune a roiniței ca plantă medicinală îi aparține lui Dioscorides, tatăl farmacologiei, și datează din anii 40-90 după Hristos. În lucrarea lui De Materia Medica, Dioscorides recomanda roinița ca tratament pentru dizenterie, pentru ulcer intestinal, gripă, dificultăți în respirație, umflături sau dureri de dinți și multe altele. Avicenna, medic iranian ce a trăit între 981 și 1037 recomanda roinița în tratamentul anxietății, psihozei și pentru a vindeca palpitațiile. O rețetă scrisă de Paracelsus care a trăit între 1493 și 1541 preciza că roinița ar avea efecte benefice asupra bolilor sistemului nervos. Thomas Cogan, medic și profesor ce a trăit între anii 1545 – 1607 afirma că ceaiul de roiniță consumat zilnic de studenții săi, îmbunătățește capacitatea de înțelegere și memoria. O altă rețetă europeană veche recomanda roinița, în combinație cu alte plante, pentru tratamentul tensiunii arteriale.Doctorii spanioli din perioada civilizației maure prescriau roinița ca și calmant al durerilor.
În medicina populară daneză, roinița era folosită ca remediu pentru insomniile cauzate de depresie. Austriecii foloseau ceaiul de roiniță pentru a ameliora simptomele bolilor gastrointestinale, hepatice sau biliare. În Liban, roinița era folosită pentru a trata migrenele și pentru îmbunătățirea memoriei și a funcției cardiace.
Lista noastră poate continua dar este foarte interesant că de-a lungul timpului roinița a fost folosită de popoare de pe tot globul pentru a trata aceleași afecțiuni, în mod special boli ca anxietatea și depresia sau boli ale inimii, sub formă de ceai (infuzie).
Beneficiile consumului de ceai de roiniță
Și în medicina homeopată roinița este folosită pentru tratarea afecțiunilor enumerate anterior iar cu ajutorul științei moderne, multe dintre proprietățile roiniței au fost studiate și demonstrate.
- Tratamentul anxietății
Proprietățile anxiolitice al roiniței au fost studiate pe animale, cu rezultate încurajatoare. Ulterior două studii clinice au venit să confirme descoperirile făcute. Astfel s-a demonstrat roinița reduce nivelul de stres, diminuează manifestările anxioase, ameliorează simptomele anxietății și combate eficient insomnia.
- Efecte pozitive asupra stării de spirit, funcțiilor cognitive și memoriei
Anterior vorbeam despre faptul că roinița a fost folosită încă din antichitate pentru a stimula memoria și a îmbunătății starea de spirit a bolnavilor de melancolie, pentru a trata psihoza ori demența iar astăzi roinița este studiată pentru efectele sale benefice asupra pacienților bolnavi de Alzheimer și există studii clinice care au demonstrat că roinița combate parte dintre simptomele acestei boli și care sprijină afirmația că roinița îmbunătățește funcțiile cognitive.
- Beneficii pentru sistemul cardiovascular
Remediu popular pentru palpitații, roinița este cunoscută ca plantă cu efect cardioprotector și reduce frecvența palpitațiilor la pacienții ce suferă de palpitații benigne. Roinița are de asemenea efect antiaritmic și este vasorelaxant.
- Antiinflamator, analgezic și antioxidant
Roinița a fost folosită ca analgezic și antiinflamator în tratamentul unor boli inflamatorii ca astmul sau inflamația articulațiilor și studii farmacologice au demonstrat aceste proprietăți ale plantei. Compușii fenolici ai plantei atacă radicalii liberi din organism și stimulează producerea de enzime endogene, motiv pentru care roinița este eficientă în prevenția și tratamentul unor boli degenerative și ale bolilor cauzate de stresul oxidativ.
- Roinița are efect antimicrobian
Studii în vitro au demonstrat că roinița are efecte notabile asupra unor agenți patogeni ca salmonella enteritidis cea care provoacă salmoneloza, escherichia coli – bacteria care provoacă toxiinfecția alimentară.
Pe lângă efectele sale benefice infuzia de roiniță are un gust delicios ce amintește atât de mentă, cât și de lămâie. Pentru variație, roinița poate fi infuzată cu mentă sau mușețel sau combinată cu ceai verde. Pe perioada verii, puteți să infuzați roinița seara – fie ca atare, fie în diferite combinații – și să lăsați infuzia în frigider până a doua zi. Puteți adăuga miere și un strop de suc de lămâie și astfel obțineți un ice tea delicios și sănătos!